Calatoriile

Viata este o calatorie...in timp

Simbolurile...

sunt cheia intelegerii trecutului si viitorului

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Lasantha Bandara - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Lasantha Bandara - Premiumbloggertemplates.com.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.This theme is Bloggerized by Lasantha Bandara - Premiumbloggertemplates.com.

1 oct. 2011

Golfuletele Mallorcai, perfecte pt snorkeling

Song_1_Title

Din calatoria in insula mi-au ramas cel mai aproape de inima golfuletele, numite in catalana "calas", asa ca despre ele va voi povesti in aceasta seara.

Unele dintre ele sunt locuri salbatice pline de farmec, altele mai vizitate, insa toate au in comun apa de o claritate extraordinara si pestii care vin prietenosi sa te salute. Cum le-am descoperit? Din instinct. Asta pentru ca la receptie, cand am intrebat la consierge ce plaje ne-ar recomanda, pe primul loc ne spusesera sa vizitam Es Trenc. Ceea ce am si facut, insa nu a fost exact ceea ce ne asteptam: prea multa lume, apa nu asa de albastra cum ne inchipuiam si multe scoici aduse la mal si lasate acolo sa putrezeasca.

Ce era de facut?  Ne-am inarmat cu o harta a insulei, si cu ajutorul prietenului nostru gps-ul, am pornit in alta directie.  Plaja Es Trenc este undeva in sudul insulei, insa cel mai sudic punct este Cap de Seis Salines. Catre el am pornit. Si uitandu-ne pe harta am observat ca dispre sud spre est, toata coasta Mallorcai era brazdata de golfulete. Cat de multe? Foarte multe, mai precis 42 numai pe partea de est!!!Sunt si in nord insa mai putine, in jur de 10-15. OAU! am zis eu, aici este de noi, pe coasta de est.




Prima oprire am facut-o la Cap de ses Salines, dupa cum am spus, pt ca acolo aparea pe harta "mirador", adica loc cu priveliste deosebita. Si deosebita era intr-adevar! Stancile sunt aproape de nivelul marii si de o culoare usor rosiatica, deosebita, care contrasta fenomenal cu verdeata de ici-colo si cu albastrul deshis al marii. Aici foarte multe "constructii", adica pietre puse de turisti unele peste altele gen turnulete. Am costruit si noi turnuletul nostru mai mare si mai cu mot! La sfarsit, cand i-am facut o fotografie pentru posteritate, mi-am dat seama ca semana cu un om!

De aici, am pornit catre stanga, urmarind un petec de mare de un albastru ireal ce se vedea nu foarte departe. Din cauza fluzului si refluxului, aici "drumul" pe care mergeam, format din stanci, era ros de apa sub forma de ace groase. Cu piciorul gol nu se putea inainta.

Cand am ajuns, tot golfuletul acela minunat ne apartinea. Eram numai noi si cu el. Si am profitat de ocazie asadar pt a innota precum delfinii :)

Desi in ziua aceea de dimineata a fost putin innourat, aparatul foto nu a putut surprinde mereu culoarea apei, insa cum a iesit soarele am profitat de ocazie si am capturat-o. Am ramas aici toata ziua. Golfuletul era numai al nostru, si nu ne-am indurat sa-l parasim prea devreme. Ne balaceam precum delfinii, iar apoi ne intindeam la soare precum soparlele, pe un petec maricel de roca neteda, fara ace, pe care tot golfuletul ni l-a dat in dar.


Din pacate, in ziua aceea nu imi achizitionasem inca echipament de snorkeling, si mi-a parut rau, pt ca vedeam pestii pe langa mine, si tare as fi vrut sa ii observ mai bine fara sa ma usture ochii. Insa imediat a doua zi am facut-o: pentru numai 10 euro aveam deja ochelari si tub ca sa patrund in lumea lor.

Urmatorul golfulet este unul cu ape inca si mai clare, si mai albastre. Al meu l-a observat intr-o seara cand mergeam cu masina catre Cap de Formentor (nord) pentru a admira apusul, si mi-a atras atentia. Chiar si de la inaltimea considerabila a drumului catre Formentor, apa avea o culoare ireala. Am stiut atunci ca trebuie sa gasim o cale catre acel loc a doua zi. Chiar si daca ar fi trebuit sa coboram printre stanci! Ceea ce am si facut! Aceasta este Cala Figuera.

Cala Figuera din apropierea Capului Formentor, pt ca mai exista pe harta o Cala Figuera pe costa de est in apropiere de Cap des Moro. Am setat ca preferinta locatia pe gps iar a doua zi am pornit sa o "cucerim".
O sageata simpla de lemn arata undeva inafara drumului catre Cap Formentor, spre stanga. Dam de o pacare micuta, cu cateva masini si scutere. HOPA! zic, mai sunt nebuni ca noi pe aici. Si da, incepem sa coboram atent si incet printre bolovani si iarba inalta.
Cobarasul a fost voios, caci jos ne astepta dragutul de golfulet.



Aici am trait pentru prima oara experienta snorkelingului, de aceea mereu imi voi aminti de acest loc. De cum am ajuns, m-am echipat si am patruns in lumea pestilor. Era o zi foarte insorita. Am privit zeci de minute cum razele soarelui dansau intr-o plasa de lumina pe nisipul de pe fundul marii, cum innotau oamenii din jurul meu, atat de suav si de minunat isi miscau picioarele incat parea niste pesti, nicioadata nu am crezut ca noi oamneii, innotam atat de frumos!

Insa cel mai mult mi-a placut sa alerg pestii, desi nicioadat nu-i puteam prinde :). In acest golf am intalnit cel putin 10 specii de pesti, pe unii i-am recunoscut, pe altii nu. De exemplu am vazut dorada si calcani micuti ce ieseau din cand in cand din nisip, am vazut pesti "zebrati" cu dungi subtiri orizonatale de culoare portacalie si albastra, sau altii cu dungi mari verticale, galbene si negre. Altii micuti, negri si cu coditele ciudate. Altii care imi pareau complet de argint in lumina soarelui. Mi s-a parut minunat ca veneau foarte aproape de mine, unii chiar ma ciupeau de picioare! Si mai minunat mi s-a parut cum se hraneau. Pasteau alge in carduri, ca niste vacute.


Eu, snorkeluind in departare...

...si in apropiere.

Recunosc ca nu prea am iesit din apa foarte des atunci. Chiar ma asteptam sa-mi fi crescut branhii, insa, in loc, m-am ales cu dosul ars de soare si cu o usoara insolatie care a ingreunat urcusul pentru a ajunge in parcarea de sus. Insa totul a meritat.


O alta cala frumoasa este Cala Moralda, situata putin mai sus de Porto Cristo. Peisajul aici este superb, si este un loc de unde curajosii se aruncau in apa de pe stanci. Tot aici sunt niste casute deosebite care au o vedere extraordinara spre mare. 




De aici am pornit mai sus, catre Cala Millor.


loc tocmai bun de snorkeluit

Si pentru final,  sa vedem niste curajosi facand cliffjumping




26 sept. 2011

Torrent de Pareis - un colt de rai

Song_1_Title

In articolul de astazi este vremea sa iesim din capitala Mallorcai pentru a ne indrepta de data aceasta catre o locatie deosebita atat prin frumusetea ei salbatica, cat si prin aceea a drumului pe care turistul trebuie sa il parcurga pentru a ajunge la Torrent de Pareis.

Torrent de Pareis este locul unde muntele iese din mare. Asta deoarece torrent inseamna in ziua de astazi albia imensa a unui mare rau care acum mii de ani curgea printre muntii Tramuntana pentru a se varsa in mare. Chiar si acum putem inca sa ne imaginam grandoarea acestui fost rau, precum si forta lui nestavilita care a sapat multe sute de ani probabil, roca muntelui.

Insa, sa o luam cu inceputul :)

Pentru a ajunge la Torrent de Pareis  (care se afla in partea de nord a insulei) trebuie sa traversam Serra de Tramuntana. Drumul, pe tot parcursul lui, este perfect, insa singurul neajuns a fost ca are numai doua benzi, si "cateodata" exact cand gradul de dificultate al curbelor era mai ridicat, hop apareau autocarele cu turisti (care erau imense si practic obligau toti ceilalti conducatori auto cu masini mici sa faca tot felul de scheme pentru a putea trece). Pentru ca, sa ne intelegem, drumul catre Torrent de Pareis, desi de o frumusete ametitoare, este si ametitor de-a binelea (ce Transfagarasan nene!!!!, in viata mea n-am vazut atatea curbe deosebit de periculoase la un loc!!!!) Vreau sa va spun ca, in drum spre orasul Soller (punct intermediar pe traseu) trecem prin munti inalti si stancosi de peste 1.000 metri, iar apoi catre Sa Calobra (destinatia finala), altitudinea creste la 1.445 metri (Puig Major).

Va las sa va delectati deocamdata cu fotografiile de mai jos, luate pe traseu:




Lacul Gorg Blau


 






















In momentul in care ajungem la Sa Calobra, exista o parcare destul de vasta pentru a cuprinde toate autovehiculele turistilor, insa este cu plata. Nu exista nici un alt loc unde se poate parca, iar mai jos de aceasta parcare accesul este permis numai pe picioruse. Tot aici se gasesc automate de unde se pot cumpara sticle de 0,5 de apa sau sucuri, insa la preturi mai piperate decat de obicei (2 euro sticla!!!!).

Drumul parcurs in continuare pe jos a durat in jur de 10-15 minute, insa nu se vedea nicaieri faimosa plaja, numai stanci inalte si apa marii pe care o priveam de undeva de sus.

Nici urma de plaja!. La capatul drumului dam de un tunel ingust si inalt de vreo 2 metri, sapat direct in munte. Este luminat cu neoane incastrate in podea, insa a trebuit sa avem grija pt ca podeaua era uda si alunecoasa.
Din acest tunel iesim la un moment dat la lumina zilei pentru a admira frumusetea stancilor iubitoare de mare, apoi continuam printr-al doilea tunel. Aceste doua tuneluri au in jur de 30 de metri lungime. La capatul lor dam de niste scari pe care le coboram, insa totusi, nici urma de plaja!!! Numai stanci si pietre.

Coborand inca cateva trepte, imi apare in fata ochilor o altfel de plaja, formata din pietre marisoare, fosta albie a marelui rau, si oameni sut tolaniti peste tot. Marea inca nu se poate vedea pana nu mai inaintezi pe dupa o stanca uriasa....


plaja din canion


Este bine de retinut ca, in anul 2003, Torrent de Pareis a fost declarat monument natural.


Si deodata ochii mei vad plaja! OAU! de trei ori OAU!
O plaja micuta de 30 de metri latime sa spunem, formata din pietris, si marcata la dreapta si la stanga de doua stanci uriase. Si o apa atat de clara si de albastra ....
Cu siguranta nicioadata nu voi uita acel peisaj. Din pacate nu dispun de un aparat de fotografiat care sa incadreze ceva atat de colosal, de aceea am cautat o fotografie aeriana pe internet.

Insa asta nu ma impiedica sa va arat fotografii din care reiese culoarea si claritatea apei, precum si imbinarea dragastoasa dintre stanca si mare.

Un singur cuvant poate descrie Torrent de Pareis: FENOMENAL!







Dupa o balaceala buna si niste relaxare am pornit inapoi spre "casa". Si nici la intoacere drumul nu ne-a dezamagit!

22 sept. 2011

Castelul Bellver si o priveliste minunata

Song_1_Title

Ramanem si astazi in Palma de Mallorca unde vizitam un castel minunat ce ofera niste privelisti si mai minunate, sa tot staaai sa le privesti!

Vorbesc despre impunatorul Castel Bellver.

Insasi denumirea castelului ne dezvaluie ca acesta este pozitionat intr-un mediu deosebit, Bellver insemnand nimic altceva decat priveliste frumoasa. Situat pe un deal inalt la o altitudine de 112 de metri fata de nivelul marii, in mijlocul unei paduri de pin, castelul este santinela golfului Palmai. 

Arhitectura sa gotica mallorqueza ne atrage privirea in primul rand pentru a admira maretia lui, apoi forma speciala a constructiei, pentru ca, ei bine, acest castel este alcatuit din cercuri concentrice carora li s-au alipit patru turnuri, dintre care unul este distantat de platoul castelului printr-o punte.

Se spune ca a fost nevoie de 10 ani pentru a ridica aceasta opera arhitectonica, iar piatra de temelie s-a pus undeva prin 1300, la ordinul regelui Jaime al II-lea. Imediat dupa finalizarea constructiei, castelul Bellver a fost locuit de catre familia regala a Mallorcai.




Donjonul Castelului Bellver

Incepand cu secolul XVIII si pana la inceputul secolului XX, castelul Bellver a fost transformat in inchisoare militara in timpul Razboiului de Independenta Spaniola, "gazduind" francezi, insa mai tarziu si spanioli.  

Inchisoarea era practic o temnita chiar in cel de-al patrulea turn distantat printr-o punte de platou, turn care purta denumirea de Torre del Homenatje (adica donjon), si care masoara o inaltime de peste 33 de metri. Aceasta temnita  mai purta denumirea de "carcel de S'Olla", si se mai spune ca peretii acesteia sunt plini de semne scrijelite ale prizonierilor care au stat aici.

De atunci insa, a avut nenumarate intrebuintari:
- a fost refugiu pe timpul epidemiei de ciuma
- a fost fortareata militara in timpul rebeliunii germane
- a fost loc de refugiu cand au avut loc debarcarile turce (pe timpul cand piratii turci atacau des insula)

Titanic??? Nu! Castelul Bellver!


Un nivel mai jos regasim curtea interioara, incoronata de 21 de arcade in stil gotic, in mijlocul careia exista inca fantana care deservea pe vremuri pentru stocarea apei necesare in castel.
Tot aici sunt caile de acces catre diverse sali, cateva dintre acestea gazduind in zilele noastre Muzeul de Istorie al orasului Palma.

Si tot in zilele noastre, curtea interioara a castelului Bellver gazduieste Festivalului de Muzica Clasica ce are loc in lunile iulie-august.

arcade in stil gotic, vedere dinspre curtea interioara
 
Intreg castelul este inconjurat de doua santuri: santul principal si antesantul, care in ziua de astazi sunt goale.


Poarta Castelului Bellver, marturie a timpului trecut

Bineinteles ca am lasat la sfarsit ce este mai bun. Terasa sau platoul castelului, unde, odata ajunsi ni se taie respiratia. Avem in fata ochilor o vedere deosebita asupra intregului oras si asupra golfului.




Lost in contemplation ....

Taxa de intrare este de 2,5 euro/adult.

18 sept. 2011

Catedrala La Seu- simbol solar

Continuam astazi perindarile prin Mallorca, insa de data aceata ne indreptam spre capitala - Palma de Mallorca, pentru a vizita marea catedrala La Seu. 

Pozitionarea geografica, cat si marimea sa colosala fac aceasta catedrala sa fie constructia care ii atrage calatorului privirea mai intai, atunci cand soseste in portul Palmei. Aceste atuuri i-au conferit catedralei La Seu  rangul de simbol al insulei.   

Constructia acestei opere arhitectonice masive se spune ca a inceput undeva prin anul 1230,  pe locul unei foste mari moschee. (inca din anii 902 insula Mallorca fusese cucerita de catre mauri, pana in 1229), si ca ar fi durat circa 371 de ani. 

Cutremurul din 1851 insa, a deteriorat jumatatea din partea de sus a fatadei principale, care a fost reconditionata de catre Juan B. Peyronet. Mai tarziu, incepand cu 1904, timp de 10 ani, Antoni Gaudi a reconditionat interiorul la comanda episcopului Pere Joan Campins. 


Lungimea catedralei este de 121 metri iar inaltimea de 55.
Paisprezece stalpi impunatori sprijina bolta.



Altar de Gaudi

Lumina patrunde in culori in catedrala gothica prin intermediul celor 61 de vitralii si celor 5 rozete. Cea mai mare dintre rozete are diametrul de 11,15 metri si poarta denumirea de Steaua Diminetii (cea din fotografia de mai sus, dreapta), dorind sa se creada ca reprezinta simbolul invierii Lui Hristos.

Cele mai mari doua dintre cele 5 roze sunt dipuse paralel, fiecare la cate un capat al catedralei, cu un scop precis.


Rozeta dispusa paralel cu steaua diminetii

Rozeta steaua diminetii


Se spune ca aceasta catedrala ascunde tot atatea secrete cate caramizi are. Insa cel mai important este dezvaluit o data pe an, in data de 21 decembrie (solstitiul de iarna). Atunci, chiar in momentul in care se inalta pe cer, soarele traverseaza perfect cele doua mari roze ale catedralei Seu, luminandu-le intr-un mod misterios. Complexele calcule matematice si astronomice care au fost aplicate in timpul construirii acestui edificiu enorm, ne duc cu gandul la omul care venera soarele de-a lungul istoriei lumii.

In ce priveste denumirea de Steaua Diminetii a celei mai importante dintre roze, aceasta are legatura cu faptul ca aceasta catedrala a fost dedicata Fecioarei, a carei statuie se gaseste pe acoperis. Steaua Diminetii nu este nimic altceva decat planeta Venus, si o alta denumire a lui Lucifer (latina lux, lucis - lumina; ferre- a aduce), conform scrierilor lui Cicero si ale lui Marcus Terrentius Varro (vezi aici)., si corform urmatoarelor citate din Biblie: Vechiul Testament, Isaia, Cap 14, versetele 12-14: "Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamant, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai in cugetul tau: Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! In muntele cel sfant voi pune salasul meu, in fundurile laturii celei de miazanoapte; Sui-ma-voi desupra norilor si asemenea cu Cel Preasfant voi fi"

Totodata, planeta Venus a fost in trecut numai inca o reprezentare a "monedei multifatetate" care o reprezenta pe "Fecioara" (vezi aici)


Capela Sfantul Sacrament din fotografia de mai sus a fost redecorata in totalitate de catre artistul mallorquez Miquel Barcelo in anul 2007, si arata intr-un fel bizar, care sincer mi-a cam dat fiori.

 Alta ciudatenie pe care am observat-o esta ca un motiv de craniu si oase de femur (in engleza skull& bones, care intamplator sau nu, este sigla societatii secrete cu acelasi nume), se repeta in mai multe locuri pe podea.


















Taxa de intrare este de 4 euro/adult.

Si-am incalecat pe-o sa....

15 sept. 2011

Crucea, simbolul crestinatatii?

Crestinii "cu frica de Dumnezeu" (desi asta cu frica n-am inteles-o niciodata din moment ce Dumnezeu este dragoste, cui i-ar fi frica de dragoste?), cred ca Iisus a acceptat sa moara pentru noi, spre beneficiul nostru, al tuturora. (adevarat) Dar nu a ales El sa fie tintuit pe cruce. Asa a fost sa fie, crucea era instrumentul de tortura "la moda" .

Si totusi, in ziua de astazi crucea este simbolul crestinatatii, folosit de peste doua miliarde de crestini din toata lumea. Insa nu intotdeauna a fost asa....Crestinii din si dupa vremea lui Iisus nu au folosit semnul crucii ca fiind simbolul lor religios pentru multe generatii (400 ani!!!) dupa ce Iisus fusese rastignit. In loc sa fie un simbol al sperantei si dragostei crestine, crucea avea numai asocierea negativa cu un dispozitiv de tortura si executie pentru criminali.

Astfel ca simbolul crestinismului de dupa Hristos a fost pestele (se spune ca in arta paleocrstina si paunul aparea ca simbol crestin) Insa nu crucea.
Puteti deduce bineinteles ca pestele era un simbol potrivit crestinismului, amintind de miracolul inmultirii painii si pestelui, cu care Iisus a hranit multimea flamanda.


Apoi, incepand cu secolul 4 dHr, imparatul roman Constantin, care devenise un "fan" al noii religii ce prindea tot mai mult la mase, avu un vis. Un vis in  care era i-a aparut crucea din ziua de astazi, si o voce i-ar fi spus ca purtand acest semn in lupta ce avea sa vina, va invinge. (imi permit sa imi exprim aici indoiala ca Dumnezeu sau Iisus, l-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn, Dumnezeu fiind dragoste, deci nefiind razboi)

Imediat dupa castigarea razboiului, imparatul Constantin a abolit crucificarea crestinilor insa in acelasi timp a convertit simbolul acestora de la peste, la crucea din vis. Si desi se spune ca devenise "aparatorul" crestinilor, religia crestina totusi nu a fost recunoascuta oficial in timpul sau, ci abia 100 de ani mai tarziu, in timpul lui Theodosius.

Mai mult decat atat, Constantin a cerut sa i se ridice o statuie, amplasata pe o coloana de 24 de metri, in care acesta era infatisat intr-o postura tipica lui Apollo (zeul soare- Ra la egipteni). Se spune ca la baza statuii care-l infatisa adusese relicve crestine de genul fragmente din statui ale zeiţelor Atena şi Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii şi douăsprezece coşuri folosite la Miracolul înmulţirii pâinilor.Crestinii s-au lasat inca de pe atunci prinsi in mreaja relicvelor, bucurosi ca fusese abolita crucificarea, iar acum se inchinau piosi la....statuia lui Constantin, care nu-si dorise sincer, nici mai mult nici mai putin, decat sa fie zeificat!

In ziua de astazi lumea o poarta la gat ca si talisman si este considerata sacra, astfel ca a devenit un obiect de adorare in sine, unii inchinandu-se pana si la o cruce simpla!!!!!

Realitatea este ca acest cuvant -CRUCE, care a fost alipit in concept imaginii crucii pe care o cunoastem cei mai multi dintre noi, are de fapt patru infatisari distincte:

- Crux Immissa (cea mai cunoscuta): prezinta o barna dispusa orizontal spre partea de sus a unui par. se mai numeste crux capitata

- Crux Commissa: este o cruce in forma de T.

- Crux Simplex:  un simplu stalp, fara nici o barna transversala.

- Crux Decussata: este dispusa in forma de X


Desi Crux Immissa este infatisata foarte des ca fiind tipul de cruce pe care a fost Iisus crucificat, adevarul este ca nici pana in ziua de astazi nu se stie cu siguranta cum arata adevarata cruce.

Conform scrierilor lui Socrates Scolasticus , Elena, mama imparatului Constantin, ar fi descoperit dealul unde a fost crucificat Iisus. S-au facut sapaturi si s-au descoperit fragmente (atentie fragmente, trecusera in jur de 450 de ani) din 3 cruci. S-au luat bucati din fiecare, si s-a mers cu ele la o femeie care era pe patul de moarte. Aceea, cand a atins lemnul din crucea adevarata, se spune ca s-a vindecat si n-a mai murit. (de unde se trage cred si obiceiul de a atinge/bate in lemn pt a fi ferit de rele).

Raman totusi intrebarile: Este crucea pe care o stim tipul de cruce pe care a murit Iisus? Si-au schimbat crestinii simbolul religios (pestele) in crucea lui Constantin ca recunostinta pentru ca acesta din urma abolise crucificarile? Si de ce ne inchinam la un mijloc de tortura in sine?


9 sept. 2011

Pesterile Dragonului si un concert de vis

Natura solului din insula Mallorca a favorizat formarea de mari pesteri in interiorul carora, de secole, apa a sapat paduri minunate de stalactite si stalagmite.

Exista cateva grupe bine-cunoscute de pesteri pe insula. Cele de la Capdepera, care sunt enorme si totodata cele mai impresionante, cele din Manacor - Cuevas del Hams si Cuevas del Drach cu faimosul sau lac, si in Campanet unde sunt mult mai mici ca si marime, insa foarte interesante.

Eu am sa  incep istorisirile mele de vacanta astazi cu Pestera Dragonului sau Cuevas del Drach. Aceasta se afla in partea de est a insulei, in apropiere de Porto Cristo. Exista o parcare destul de mare amenajata, gratuita, doua trei terase la intrare unde va puteti potoli foamea sau stinge setea, si cateva buticuri care vand suveniruri. Un bilet pentru un adult costa 11,50 euro, iar ora de intrare va fi stampilata pe acesta (intrarea se face numai din ora in ora).

Vizitarea pesterii se face fara ghid, insa pe tot drumul ce urmeaza a fi parcurs, din loc in loc sunt paznici care incearca sa interzica fotografiatul. Incearca, pentru ca nu prea reusesc :) cum ar putea vreodata o mana de oameni sa impiedice o masa mai numeroasa sa faca ce doreste? Astfel ca, desi nu era permis nici fotografiatul si nici filmatul, am facut si una si cealalta.

Pestera Dragonului este foarte bine amenajata, cu drum delimitat prin balustrade, destul de larg. O instalatie de lumini a fost insinuata cu maiestrie printre formatiunile calcaroase inca din 1935 (de catre ing. catalan C. Buigas), astfel incat sa puna in valoare frumusetile ascunse altfel privirii noastre.


Prima mentiune scrisa a acestei pesteri s-a facut in anul 1338 (acum 673 de ani!!!). Chiar si Jules Verne a scris despre ea in cartea sa, Clovis Dardentor.


Turul pesterii dureaza in jur de o ora,  temperatura este destul de ridicata 20 grade Celsius iar umiditatea din aer pe masura- in jur de 80%.
Traseul turistic masoara 1200 metri, insa pestera masoara in totalitatea ei 2400 de metri. In unele locuri distanta dintre podea si tavan este si de 25 de metri.


Din loc in loc apar mici lacuri cu ape albastre si clare. Insa lacul cel mai mare din interiorul Pesterii Dragonului este lacul Martel. Acesta este considerat unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume, avand o lungime de 177 metri si o latime de 30 de metri.


In zona lacului Martel este amenajata o sala imensa cu banci lungi de lemn, organizate pe randuri, unde incap circa 500 de persoane odata. Aici ne-a asteptat o surpriza cu adevarat deosebita! In aceasta sala atat fotografiatul cat si filmatul sunt interzise in totalitate, nimeni nu a indraznit sa perturbe ceva atat de frumos.


Sa va spun despre ce surpriza era vorba: dupa ce toata lumea isi gasea un loc, se stingeau luminile difuze (buhuhuuuu :) si....
Lacul intunecat incepea sa prinda sclipiri in departare, si deodata o muzica suava ne invaluia incet si venea spre noi. Trei barcute luminate alunecau lin pe oglinda lacului, iar intr-una dintre ele era o orchestra care producea acele sunete deosebita. Orchestra era formata dintr-un contrabas, 2 viori si o orga. Nimeni nu indraznea sa scoata un sunet. Muzica ne vrajise. Patrunsesem deja intr-o alta lume, o lume de basm in care dragonul ne trimisese in intampinare elfi care sa ne vrajeasca :)

lacul Martel

Ascultasem Tristesse de Chopin si Barcarole de Ofenbach si cred ca si Adagio de Tommaso Albinoni.

Dupa terminarea concertului, cine dorea (desi multi doreau deci automat se formase coada), putea traversa lacul cu barca (no extra charge). Desi era destul de difuza lumina, am putut observa ca apa era deosebit de clara.

La iesirea din pestera cine dorea putea sa achizitioneze cd-ul cu muzica care era cantata in pestera, unde acustica era intr-adevar deosebita. Acostat 10 euro insa nu am ezitat in a-l cumpara.



Va las in continuare sa ascultati una dintre melodiile care m-au vrajit in Pestera Dragonului., numai ca inchipuiti-va ca pianul ar fi fost acompaniat de 2 viori, si 1 contrabas....

6 sept. 2011

Mallorca - Perla Mediteranei

Iata ca a venit si luna septembrie, si odata cu ea am fost nevoita sa imi iau la revedere de la concediu si sa revin pe "plaiurile mioritice" ale tarii.

Ce a fost, a fost frumos, mi-am odihnit mintea si am facut multe plimbari in aer liber, m-am bucurat de mare, de soare, mi-am reincarcat bateriile si m-am intors cu "tolba plina" de  povestiri si fotografii din locuri indepartate, pe care am sa vi le dezvalui sper, pana la sfarsitul anului.

Destionatia principala a fost Palma de Mallorca, cea mai mare dintre Insulele Baleare ale insoritei Spanii.

A fost o destinatie de vacanta mai putin prevazuta, dat fiind ca initial tinteam catre Malaga sau Marbella si Gibraltar. Insa se pare ca unele itinerarii sunt scrise dinainte iar alegerile nu le facem noi.

Mi-am reamintit ca geografia se invata calatorind, astfel ca va pot impartasi acum aceste informatii generale pe care le-am aflat si eu de curand:
  • Mallorca (sau Majorca) este cea mai mare dintre cele 3 Insule Baleare (alaturi de Ibiza -cea mai mica; si Menorca - mijlocia), avand o suprafata de 3640 metri patrati
  • Insula este de o diversitate extraordinara d.p.d.v. al formelor geografice, astfel ca aici vom intalni:  - in partea de N-V Muntii Serra de Tramuntana - varful Puig Major avand 1445 metri inaltime ( care anul acesta, pe 27 iunie, au devenit patrimoniu UNESCO); plajele intinse de nisip din Sud; calele (golfurile inconjurate de stanci)cu ape turcoaz din sud catre est incepand cu Capul Seis Salines; torrentele din nord vest si nord (albii antice sapate printre stanci ale unor mari rauri, care au dat nastere unor locuri salbatice de o frumusete ametitoare); pesteri minunate si lacuri
  • Climatul este bland mediteranean
  • Capitala este Palma de Mallorca
  • Simbolurile insulei sunt farul si moara de vant dar si faimoasa Catedrala La Seu
  • Din punct de vedere istoric Mallorca se spune ca ar fi fost fondata de romani in 123 I.Hr., pentru ca mai tarziu sa fie cucerita pe rand de bizantini si de alabi (mauri). In 1229 a fost cucerita de spanioli, mai precis de regele Jaime I de Aragon. Apoi, aproape 500 de ani mai tarziu piratii turci aproape au adus-o in pragul ruinei datorita deselor atacuri.
  • Cetatenii Mallorcai se considera catalani si nu spanioli (atentie, nu faceti confuzii care pot fi considerate jigniri)
  • Pe aeroportul din Palma aterizeaza zilnic incepand cu ora 20:00 cate un avion la fiecare5 minute (ce de munca are turnul de control...mama- mama!). Timp de o ora in continuu pe cer erau trei avioane, iar cand unul cobora spre aterizare, un altul ii lua locul pe cer la orizont.
In continuare va las in compania catorva fotografii, insa va promit ca voi reveni cu articole individuale si cu multe fotografii ale tuturor locurilor minunate descoperite pe aceasta insula. 

Farul de la Cap de Seis Salines

stanci si mare spre Torrent de Pareis
peisaj Cala Morlanda
portul Palmei vazut din Castelul Bellver

15 aug. 2011

STOP ridicarii abuzive a masinilor!!!

Toti locuitorii sectorului 6 al capitalei (sector cunoscut pentru locurile de parcare insuficiente), sunt invitati incepand de astazi 15 august 2011 sa semneze petitia prin care nu se vor mai lasa umiliti si jecmaniti de "hingherii de masini". Trebuie sa le dam de inteles guvernantilor ca noi, cetatenii, nu avem numai obligatii, ci si DREPTURI!   

In acest sens, potrivit Constitutiei, este nevoie de 100.000 semnaturi pentru sustinerea proiectului deja initiat si introdus in parlament, prin care, IMPREUNA, vom schimba aceasta lege.

Aceasta actiune a fost demarata de catre dl. Ştefan Florescu, preşedintele Fundaţiei „Ştefan Florescu – Din suflet, pentru suflet”.
Durata actiunii este 15 august - 15 septembrie a.c. Exista 10 corturi in sectorul 6 amplasate în zona pieţelor agro – alimentare şi marilor intersecţii. 
1. bd. Ghencea nr. 30 (capătul tramvaiului 41)

2. str. Drumul Taberei nr. 90 - Piaţa Valea Ialomiţei

3. str. Drumul Taberei nr. 122-124 - Piaţa Chilia Veche

4. str. Drumul Taberei nr.18 - Piaţa Orizont

5. str. Drumul Taberei nr. 34 ( în faţa complexului alimentar)

6. str. Drumul Taberei nr.42 - Piaţa Drumul Taberei

7. bd. Iuliu Maniu nr. 134 – 140 - Piaţa Gorjului

8. bd. Iuliu Maniu nr.73 – 92 - Piaţa Veteranilor

9. bd. Iuliu Maniu nr. 38 - 42 - Pasajul Lujerului

10. Calea Crângaşi nr. 29 - Piaţa Crângaşi


 NUMAI IMPREUNA PUTEM SCHIMBA CEVA!!!

PS: "hingherii de masini" sunt o firma PRIVATA care a facut avere pe spinarea noastra, fara a avea vreo obligatie de a amenaja parcari! Va intrebati a cui este fima privata? Cred ca stim cu totii raspunsul!


12 aug. 2011

Androizii - amenintarea omenirii

De ce zic o amenintare la adresa noastra? Nu ma gandesc totusi la ceva gen "Terminator" (desi nu neg ca acest lucru ar putea fi posibil). Insa stiinta a evoluat intr-atat de mult deja, in special robotica, incat androizii se aproprie extrem de mult de infatisarea umana.

Androizii au functii deosebite acum: pielea este fabricata din silicon, respira (desi nu au nevoie pt ca nu sunt vii), au mimica faciala, isi misca pleoapele intr-un mod natural si pot purta o conversatie. Pot chiar si simti durere, in sensul ca daca ii stragi bratul prea tare va replica cum ca il ranesti (desi practic nu simte nimic).

De unde vine pericolul pentru oameni? Din perspectiva locurilor de munca. Androizii, in mai putin de 10 ani ne vor putea inlocui cu succes. Vor fi preferati de angajatori pentru ca, ei bine, androizii nu cer salariu, pot face ore suplimentare oricand si oricat, nu au nevoi fiziologice, nu se pot razvrati. In felul acesta, oamenii vor fi fortati sa accepte si mai multe incalcari ale drepturilor, precum si salarii mizere, numai pentru supravietuirea zilnica.

Vizionati mai jos cum arat un android si ce poata sa faca. Mentionez ca androizii au aparut inca din anii 2008-2009 la acest nivel.