Binecuvantare sau blestem?

De cate ori am fost la nuntile prietenilor sau rudelor, am incercat pe cat posibil sa fac prezenta la biserica. Nu sunt o persoana bisericoasa, nicioadata nu am fost, chiar imi amintesc ca fiind copil si mergand de Pasti cu familia la biserica, cum era obiceiul, eram indemnata cand intrebam ce trebuie sa fac odata ce intru, sa ma uit ce fac cei dinaintea mea: era ceva de genul treci pe sub masa, pupi icoana din dreapta si iti faci cruce, pupi icoana din stanga si iti faci cruce, treci pe la popa sa iti dea paine inmuiata in vin si pe drumul de iesire mai pupi nu stiu ce icoane erau in cale si reprezentau pe nu stiu ce sfant. Si intotdeauna ma simteam stupid si rasuflam usurata dupa ce scapam de "ritual". Cred ca la mine pur si simplu nu a prins niciodata chestia asta cu "urmareste turma" de fapt...

In fine, sa trecem la subiect. Revin la ritualul de nunta. Si, cu ocazia unei nunti, cum stateam eu acolo in biserica si ascultam cantarea de nunta, odata incep preotii (ca erau mai multi, deh!) sa cante binecuvantarile miresii: "Si tu, mireasa, marita sa fii ca Sarra, sa te veselesti la Rebeca, sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind randuielile Legii, ca asa a binevoit Dumnezeu." 

Eh, uite ca partea cu : "sa te inmultesti ca Rahela", n-am inteles-o!  Si nu pentru ca as fi eu tare de cap. Ci pentru ca exista numai una Rahela in Biblie, ea fiind una dintre cele doua sotii (si sora buna a celeilalte, Lia) ale lui Iacov. De fapt povestea este ca Iacov pe Rahela o iubea si o dorea de sotie, insa socra-su, dupa ce l-a pus sa munceasca pt el 7 ani la rand promitandu-i ca i-o da, in noaptea nuntii, dupa ce l-a imbatat bine, i-a trimis-o in cort pe Lia, sora mai mare a Rahelei, de frica cum ca daca cea mica s-ar marita inaintea ei, aceasta ar ramanea nemaritata. Si uite asa a mai muncit Iacov inca 7 ani ca s-o ia si pe Rahela, si s-a procopsit cu 2 neveste (deloc rau aud pe unii! ). Pana acum pare telenovela.

Mai departe insa deslusim "binecuvantarea". Nemailuand in considerare ca Lia ii daruia mai multi fii, si pe langa Lia si roaba Liei, Rahela a fost si stearpa la inceput dandu-si acordul ca sotul ei sa se culce cu roaba sa, apoi i-a daruit numai 2 fii, pe Iosif si Beniamin. Cu greu l-a nascut pe Iosif, insa si mai greu pe Beniamin, in urma nasterii celui de-al doilea fiu dandu-si duhul. 

Asadar! Dragutii de preoti le ureaza tinerelor mirese sa aiba nasteri grele si sa se cam limiteze la una, ori de nu sa moara in chinuri??!!! Poate nu am inteles eu bine??!! Ma lamureste cineva in bransa poate?

Citatele din Biblie sunt din Facere, capit. 35.

16. Dupa aceea au plecat din Betel. Si si-a intins cortul sau dincolo de turnul Gader. Dar cand se apropiase de Havrata, inainte de a intra in Efrata, Rahila a nascut si nasterea aceasta a fost iar tare grea.

17. Si pe cand se chinuia Rahila in durerile nasterii, moasa i-a zis: “Nu te teme, ca si acesta va fi baiat!”

18. Iar cand Rahila isi dadea sufletul, caci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adica fiul durerii mele, iar tatal lui l-a numit Veniamin.

Read More

Crucea, simbolul crestinatatii?

Crestinii "cu frica de Dumnezeu" (desi asta cu frica n-am inteles-o niciodata din moment ce Dumnezeu este dragoste, cui i-ar fi frica de dragoste?), cred ca Iisus a acceptat sa moara pentru noi, spre beneficiul nostru, al tuturora. (adevarat) Dar nu a ales El sa fie tintuit pe cruce. Asa a fost sa fie, crucea era instrumentul de tortura "la moda" .

Si totusi, in ziua de astazi crucea este simbolul crestinatatii, folosit de peste doua miliarde de crestini din toata lumea. Insa nu intotdeauna a fost asa....Crestinii din si dupa vremea lui Iisus nu au folosit semnul crucii ca fiind simbolul lor religios pentru multe generatii (400 ani!!!) dupa ce Iisus fusese rastignit. In loc sa fie un simbol al sperantei si dragostei crestine, crucea avea numai asocierea negativa cu un dispozitiv de tortura si executie pentru criminali.

Astfel ca simbolul crestinismului de dupa Hristos a fost pestele (se spune ca in arta paleocrstina si paunul aparea ca simbol crestin) Insa nu crucea.

Puteti deduce bineinteles ca pestele era un simbol potrivit crestinismului, amintind de miracolul inmultirii painii si pestelui, cu care Iisus a hranit multimea flamanda.

Apoi, incepand cu secolul 4 dHr, imparatul roman Constantin, care devenise un "fan" al noii religii ce prindea tot mai mult la mase, avu un vis. Un vis in  care era i-a aparut crucea din ziua de astazi, si o voce i-ar fi spus ca purtand acest semn in lupta ce avea sa vina, va invinge. (imi permit sa imi exprim aici indoiala ca Dumnezeu sau Iisus, l-ar fi însărcinat pe un împărat păgân să-şi facă un stindard militar cu o cruce pe el, pentru ca să cucerească şi să ucidă în numele acelui semn, Dumnezeu fiind dragoste, deci nefiind razboi)

Imediat dupa castigarea razboiului, imparatul Constantin a abolit crucificarea crestinilor insa in acelasi timp a convertit simbolul acestora de la peste, la crucea din vis. Si desi se spune ca devenise "aparatorul" crestinilor, religia crestina totusi nu a fost recunoascuta oficial in timpul sau, ci abia 100 de ani mai tarziu, in timpul lui Theodosius.

Mai mult decat atat, Constantin a cerut sa i se ridice o statuie, amplasata pe o coloana de 24 de metri, in care acesta era infatisat intr-o postura tipica lui Apollo (zeul soare- Ra la egipteni). Se spune ca la baza statuii care-l infatisa adusese relicve crestine de genul fragmente din statui ale zeiţelor Atena şi Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii şi douăsprezece coşuri folosite la Miracolul înmulţirii pâinilor.Crestinii s-au lasat inca de pe atunci prinsi in mreaja relicvelor, bucurosi ca fusese abolita crucificarea, iar acum se inchinau piosi la....statuia lui Constantin, care nu-si dorise sincer, nici mai mult nici mai putin, decat sa fie zeificat!

In ziua de astazi lumea o poarta la gat ca si talisman si este considerata sacra, astfel ca a devenit un obiect de adorare in sine, unii inchinandu-se pana si la o cruce simpla!!!!!

Realitatea este ca acest cuvant -CRUCE, care a fost alipit in concept imaginii crucii pe care o cunoastem cei mai multi dintre noi, are de fapt patru infatisari distincte:

- Crux Immissa (cea mai cunoscuta): prezinta o barna dispusa orizontal spre partea de sus a unui par. se mai numeste crux capitata

- Crux Commissa: este o cruce in forma de T.

- Crux Simplex:  un simplu stalp, fara nici o barna transversala.

- Crux Decussata: este dispusa in forma de X

Desi Crux Immissa este infatisata foarte des ca fiind tipul de cruce pe care a fost Iisus crucificat, adevarul este ca nici pana in ziua de astazi nu se stie cu siguranta cum arata adevarata cruce.

Conform scrierilor lui Socrates Scolasticus , Elena, mama imparatului Constantin, ar fi descoperit dealul unde a fost crucificat Iisus. S-au facut sapaturi si s-au descoperit fragmente (atentie fragmente, trecusera in jur de 450 de ani) din 3 cruci. S-au luat bucati din fiecare, si s-a mers cu ele la o femeie care era pe patul de moarte. Aceea, cand a atins lemnul din crucea adevarata, se spune ca s-a vindecat si n-a mai murit. (de unde se trage cred si obiceiul de a atinge/bate in lemn pt a fi ferit de rele).

Raman totusi intrebarile: Este crucea pe care o stim tipul de cruce pe care a murit Iisus? Si-au schimbat crestinii simbolul religios (pestele) in crucea lui Constantin ca recunostinta pentru ca acesta din urma abolise crucificarile? Si de ce ne inchinam la un mijloc de tortura in sine?

Read More

Adevarul despre inchinarea la Fecioara

vitraliu de la Vatican

Vreau sa atrag atentia in acest articol asupra unui lucru foarte comun in vietile noastre. Atat de comun incat ne-am nascut si am fost invatati cu inchinarea la Fecioara Maria si pruncul, insa fara ca multi dintre noi sa isi puna vreodata intrebarea: de ce se doreste ca mama sa fie mijlocitoarea blanda a unui Iisus neinduplecat si aspru, la care putem mult mai usor ajunge cu rugile noastre indreptate catre ea. Si cat de mult are legatura aceasta inchinaciune cu fecioara Maria si cu Iisus?

Dupa cum am mai spus in alte articole, religiile de astazi nu mai sunt pure. Peste biserica (adica religia) lui Iisus s-a dorit cu inversunare sa fie amestecate paganisme si idolatrii astfel incat sa fie "stricata". Insa ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc, trebuie sa ne intoacem in timp. Inainte de nasterea lui Iisus. Pe vremea Babilonului, cand a inceput totul legat de aceasta poveste......

Istoria mamei si copilului era foarte cunoscuta in Babilonul antic, dezvoltandu-se chiar intr-o inchinare instituita. Numele acesteia era

Read More

Venerarea soarelui in zilele noastre

Vreau sa va supun atentiei ceva ..izbitor! Dedesubt regasiti un basorelief ce il reprezinta pe zeul  venerat de babilonieni (sau mesopotamieni)- Shamash. In limba acadiana Shamash inseamna Zeul Soare. Insa nu era singur, acest zeu Shamash, desi era cel mai venerat dntre ei - exista o trinitate: Sin, Shamash si Ishtar. (luna, soarele si pamantul). Si dat fiind ca tot am in biblioteca Epopeea lui Ghilgames, am sa va redau cateva pasaje in care ne este infatisat cum eroul nostru venera zeul soare, in fiecare dimineata, inchinandu-se catre rasarit. (si pt asta ii multumesc profesoarei de latina din liceu): Citatul este din Tableta a Doua, cand Ghilgames pleaca sa se masoare cu Humbaba -stapanul Padurii Cedrilor - partea a V-a : " Ingenunchind, Ghilgames isi ridica mana catre Soare (nota de subsol: gest de rugaciune): Cu toate ca vorbele lor sunt de rau augur, eu plec, Samas; imi ridic mainile catre tine: de-as putea sa scap cu viata acolo; ajuta-ma sa ma intorc teafar pe Cheiul Urukului: intinde asupra mea umbra-ti acrotitoare!"

Read More

Egiptul Antic si ...credintele religioase actuale

Egiptul antic…se spune ca a avut o incredibila longevitate ca si imperiu, de circa 3100 de ani! (i. Hr). Daca ar mai fi existat in ziua de astazi, ar fi fost o civilizatie de peste 5000 de ani! Oau!

Sub conducerea faraonilor a inflorit ca civilizatie, in special in timpul Dinastiei a XVIII-a (Tutankhamon, Hatchepsut, Amenhotep III, Ramses II). Insa imediat dupa Dinastia a XIX-a (Ramesses I – perioada exodului israelitilor din Egipt), a inceput declinul.

Faptul ca Egiptul era imens ca teritoriu insa, a condus la revolte populare, lupte intre faraoni si cler, si rivalitati interne. Astfel perioada de apogeu a civilizatiei egiptene a fost urmata la "scurt timp" de atacuri puternice ale dusmanilor imperiului.

Prezente straine au invadat incet incet Egiptul: asirienii, persanii, apoi grecii (Alexandru Macedon).

 

La randul si timpul sau, Imperiul Roman, simtind momentul oportun precum un animal de prada (dat fiind ca Egiptul era slabit de ceva vreme de luptele atat interne, cat si de cuceritori) ataca!

Read More

Sambata recunoscuta de Ortodoxie ca ziua a 7-a

Incepand de anul acesta, Ortodoxia recunoaste sambata ca fiind ziua a 7-a, ziua in care, dupa ce l-a facut pe om, creatia Sa cea mai draga, Dumnezeu s-a odihnit. 

Probabil multi oameni au fost derutati atunci cand au vazut noua randuiala in calendarele ortodoxe de anul acesta. Probabil s-au intrebat de ce linia de delimitare a saptamanii este imediat dupa ziua de sambata, iar saptamanile incep cu duminica.

Read More

Iertarea si sanatatea

Suntem foarte aprope de una dintre cele mai importante sarbatori anuale: Nasterea Domnului! Craciunul!

Desi de ceva vreme, pentru cei mai multi oameni, aceasta perioada se rezuma la o semnificatie mai mult comerciala - goana dupa cadouri (care totusi plac tuturor, sa fim seriosi), asigurarea unei mese cateodata mai indestulata decat am avea nevoie (unii dintre noi), exista totusi si partea buna: reintregirea familiei.

Dar cel mai mare cadou pe care l-am primit cu totii deja, cu mult timp inainte, este ca a venit pe lume iertarea noastra, Isus, darul cel mai de pret.



"Si ne iarta noua gresalele noastre/ Precum si noi iertam gresitilor nostri..."



Dar si noi, oamenii, trebuie sa iertam! De ce este iertarea atat de importanta pentru noi?

Pentru ca iertarea inseamna in primul rand eliberare. Eliberare din "lanturile" invizibile formate din ganduri nu prea bune care cu cat le tinem mai mult in noi, cu atat ne macina mai mult. Indiferent cine ne-a ranit, sau pe cine am ranit la randul nostru, daca ne iertam ne vom vindeca ranile.

A ierta presupune sa-ti asumi responsabilitatea si partea de vina pentru ce s-a intamplat, astfel incat sa gasesti solutia cfea mai potrivita pentru a iesi din impas.

Imposibilitatea de a ierta poate genera numeroase boli, intrucat orice blocaj energetic duce la boala. Si desi uneori este greu sa ierti, întotdeauna este spre binele nostru dacă o facem. Poate unora li se pare greu sa faca acest pas. Cred ca s-ar simti mai bine daca ar "lovi" inapoi. S-ar simti razbunati si si-ar mangaia egou-ul ranit.

Dar asta nu ar putea duce niciodata la iertare, ci la un efect de "bulgare" rostogolit prin zapada. Si in loc sa inlaturam sentimentele negative din noi, le-am amplifica. Poate razbunarea te va face sa te simti "mai bine" pe moment. Dar in realitate, sufletul va suferi,  iar acest lucru nu va intarzia sa aiba ecou in sanatatea noastra fizica si psihica. 

O concepţie greşită este că trebuie să iertăm pe cel care ne-a nedreptăţit numai dacă el va fi schimbat prin asta. Unii presupun că dacă omul respectiv nu se căieşte şi nu-ţi cere iertare, atunci n-are rost şi nici nu trebuie să-l ierţi. Dar iertarea nu este un act de reformă ci este un act de dezlegare. Nu iertăm pe cineva ca să-l schimbăm neapărat, ci îl iertăm, în primul rând, ca să ne eliberăm pe noi înşine de o povară dăunătoare.

Este interesant faptul că omul crede că prin neiertare îl poate pedepsi pe acela care l-a nedreptăţit. Însă realitatea este că prin neiertare, sufletul celui păgubit este chinuit într-un fel de închisoare în care stă el de bună voie.

Incă o concepţie greşită, de care probabil am auzit cu toţii este că "timpul vindecă orice rană". Dar dacă o boală gravă nu este îngrijită, oare timpul va aduce altceva decât moarte? Nu timpul are puterea de a ne vindeca, ci noi!

Nu cred ca exista om care sa nu fi gresit macar odata fata de aproapele sau, dar am vrea sa fim iertati, nu? Atunci trebuie sa stim si noi a ierta, la randul nostru. Macar sa incercam, totul vine cu putina vointa si introspectie. 

Rasplata este ca ne vom simti mai bine, fizic si psihic!

Read More

Evrei adevarati si evrei falsi?

Cine sunt evreii si cat de multe stim despre ei, avand in vedere ca ei conduc lumea din umbra?

Evreii au fost la inceput poporul ales de Dumnezeu. Regele Iudeilor, Isus, fiul lui Dumnezeu, s-a nascut in poporul lor,in Iudeea, pentru a ne izbavi pe toti de pacate. Ce onoare mai mare poate sa existe pentru un popor? Si totusi cine a fost poporul care l-a asuprit cel mai mult, care nu l-a recunoscut drept Fiul lui Dumnezeu? Cine l-a numit Profet Fals? Evreii!!! Evreii in mijlocul carora a rasarit salvarea noastra. Iudaismul oficial nu a negat niciodata existenta lui Isus, insa i-a negat calitatea de Mesia. Mai mult, in cartea lor "sfanta", talmudul, Isus este ridiculizat, se sustine ca s-a nascut chiar din adulter, ca a studiat magia pentru a insela poporul(prin intermediul careia facea minuni), si ca pentru acest motiv a fost judecat si condamnat la moarte. Chiar si astazi ei sustin ca Isus se afla in Gheena, intr-o mocirla cu apa clocotitoare.

Evreii asteapta si acum venirea lui Mesia, dar de fapt ei asteapta venirea antihristului, si va voi spune si de ce. Evreii au ajuns sa conduca lumea din umbra, din toate punctele de vedere. Lucrul pe care-l iubesc ei cel mai mult pe lume sunt banii, iar banii sunt radacina tuturor relelor din lume.



Cu siguranta cu totii ati auzit de expresia: "de la Anna la Caiafa". Pentru cei care nu-si amintesc aceasta expresie este din Biblie. Anna sau Hannas (socrul lui Caiafa) si Caiafa sau Kaiphas, au fost mari preoti evrei care l-au judecat nedrept pe Isus, trimitandu-l de la unul la altul, apoi catre Pilat. Pilat (guvernator roman urat de evrei), nu a considerat ca Isus este vinovat astfel incat sa merite moartea, si a considerat ca multumea de iudei se va potoli daca Isus va fi batut in public.Mai mult, Pilat a dorit sa-i ofere clementa lui Isus, insa evreii au preferat eliberarea unui ucigas, Barabas. In urma insistentelor lui Irod si a celor doi "inalti preoti", Pilat a consimtit (din motive politice-gresite bineinteles-dar asa a fost sa fie), ca Isus sa fie rastignit.

In batjocura evreii i-au pus pe cap coroana de spini si in batjocura il strigau Regele iudeilor. Pana ce a Isus nu murise inca pe cruce, cine estriga:

"Tu,Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El. S-a increzut in Dumnezeu: Sa-l scape acum, daca-L vrea pe El!"

Evreii nu au crezut in Isus nici atunci cand El a murit pentru pacatele tuturor, nici astazi nu cred, si nici in vremurile ce vor veni nu vor crede....

Totusi, se naste in mintea mea o intrebare: sunt evreii care l-au ponegrit si respins pe Isus adevaratii evrei sau cine sunt ei? Pentru ca totusi Dumnezeu a ales acest popor pentru ca salvarea noastra sa se nasca din el. Atunci cine sunt acesti evrei? Sunt evrei falsi? Cand si cum si-au luat denumirea de evrei?

Read More

Razboiul conceptelor religioase 1500

Salutare,

Astazi vreau sa va vorbesc despre cele mai sangeroase razboaie purtate "pentru religie si credinta", razboaie ce s-au intins pe o perioada de 150 de ani.

Dupa cum probabil stiti, biserica (si nu credinta) catolica a fost si este mai ales in ziua de astazi una dintre cele mai mari puteri in lume, din multe puncte de vedere (financiar, si mai ales de influentare a maselor).

In anii 1500, biserica catolica detinea suprematia in Europa, afisand o aparenta unitate. Papa, ca si in ziua de astazi, il reprezenta pe trimisul lui Dumnezeu pe pamant, si prin emiterea de bule papale putea face si desface tot ce se putea. Insa cineva, mai precis Martin Luther, s-a opus autoritatii papale si a declarat Reforma protestanta. Multe critici au curs la adresa bisericii catolice, cele mai multe indreptatite din punctul meu de vedere:

• 
  
  detinea o avere enorma, avere din care s-a nascut coruptia pe care aceasta bogastie o incuraja;
• 
  
  folosirea exclusiva a limbii latine limita intelegerea Bibliei pentru majoritatea oamenilor pastoriti, in special oamenii de rand;
• 
  
  vanzarea de indulgente catre credinciosi (indulgentele erau documente care puteau fi cumparate de catre credinciosi pentru ispasirea pacatelor)-oamenilor li se spunea ca daca vor cumpara indulgente vor putea pune capat suferintelor prietenilor si rudelor care se aflau in purgatoriu- hilar nu? Una dintre replicile folosite de calugarii catolici era:" Imediat ce banul de aur a fost dat, sufletul in ceruri s-a ridficat!"

In 1517, Martin Luther, scarbit de aceasta practica meschina a solicitat printr-o petitie interzicerea vanzarii de indulgente. Ajutat de o inventie recenta, tiparnita, ideile lui s-au raspandit cu o rapiditate nemaivazuta. Mii de pamflete si carti iesite de sub tipar au dat o noua dimensiune disputelor .

Desi biserica catolica a incercat sa-l reduca la tacere prin amenintari, beneficiind de o larga sustinere a atacat: a respins autoritatea papala si practicile catolice sustinand ca Biblia este singura autoritate adevarata in practica si credinta crestina. Pentru acest afront Luther a fost excomunicaty si scos inafara legii. Aceasta a fost perioada cand Biblia a fost tradusa pentru prima oara.

Acum oamenii obisnuiti aveau posibilitatea sa citeasca singuri "cuvantul lui Dumnezeu"!

Razboaie sangeroase au urmat intre catolici si luterani. Oameni torturati, arsi sau fierti de vii, decapitari, spanzurari.....toate in numele lui Dumnezeu...Abia in anul 1555 s-a semnat pacea intre parti, la Ausburg.

Unul dintre regii Angliei, Henric al VIII-lea, (sau Henric sase neveste) a fost primul rege care a rupt legaturile cu Papa, desi totusi a oscilat oarecum intre cele doua religii, prin oamenii de care s-a inconjurat pe parcursul vietii.

Toleranta religioasa s-a nascut din aceste razboaie, din epuizarea cauzata de ele.

Legat de Henric al VIII-lea, va recomand sa vizionati seria "Dinastia Tudorilor", un film istoric fidel, care a traspus nu doar viata zbuciumata a lui Henric al VIII-lea, dar si conflictele religioase de care v-am povestit mai sus.

Read More