Golfuletele Mallorcai, perfecte pt snorkeling

Song_1_Title

Din calatoria in insula mi-au ramas cel mai aproape de inima golfuletele, numite in catalana "calas", asa ca despre ele va voi povesti in aceasta seara.

Unele dintre ele sunt locuri salbatice pline de farmec, altele mai vizitate, insa toate au in comun apa de o claritate extraordinara si pestii care vin prietenosi sa te salute. Cum le-am descoperit? Din instinct. Asta pentru ca la receptie, cand am intrebat la consierge ce plaje ne-ar recomanda, pe primul loc ne spusesera sa vizitam Es Trenc. Ceea ce am si facut, insa nu a fost exact ceea ce ne asteptam: prea multa lume, apa nu asa de albastra cum ne inchipuiam si multe scoici aduse la mal si lasate acolo sa putrezeasca.

Ce era de facut?  Ne-am inarmat cu o harta a insulei, si cu ajutorul prietenului nostru gps-ul, am pornit in alta directie.  Plaja Es Trenc este undeva in sudul insulei, insa cel mai sudic punct este Cap de Seis Salines. Catre el am pornit. Si uitandu-ne pe harta am observat ca dispre sud spre est, toata coasta Mallorcai era brazdata de golfulete. Cat de multe? Foarte multe, mai precis 42 numai pe partea de est!!!Sunt si in nord insa mai putine, in jur de 10-15. OAU! am zis eu, aici este de noi, pe coasta de est.

Prima oprire am facut-o la Cap de ses Salines, dupa cum am spus, pt ca acolo aparea pe harta "mirador", adica loc cu priveliste deosebita. Si deosebita era intr-adevar! Stancile sunt aproape de nivelul marii si de o culoare usor rosiatica, deosebita, care contrasta fenomenal cu verdeata de ici-colo si cu albastrul deshis al marii. Aici foarte multe "constructii", adica pietre puse de turisti unele peste altele gen turnulete. Am costruit si noi turnuletul nostru mai mare si mai cu mot! La sfarsit, cand i-am facut o fotografie pentru posteritate, mi-am dat seama ca semana cu un om!

De aici, am pornit catre stanga, urmarind un petec de mare de un albastru ireal ce se vedea nu foarte departe. Din cauza fluzului si refluxului, aici "drumul" pe care mergeam, format din stanci, era ros de apa sub forma de ace groase. Cu piciorul gol nu se putea inainta.

Cand am ajuns, tot golfuletul acela minunat ne apartinea. Eram numai noi si cu el. Si am profitat de ocazie asadar pt a innota precum delfinii :)

Desi in ziua aceea de dimineata a fost putin innourat, aparatul foto nu a putut surprinde mereu culoarea apei, insa cum a iesit soarele am profitat de ocazie si am capturat-o. Am ramas aici toata ziua. Golfuletul era numai al nostru, si nu ne-am indurat sa-l parasim prea devreme. Ne balaceam precum delfinii, iar apoi ne intindeam la soare precum soparlele, pe un petec maricel de roca neteda, fara ace, pe care tot golfuletul ni l-a dat in dar.

Din pacate, in ziua aceea nu imi achizitionasem inca echipament de snorkeling, si mi-a parut rau, pt ca vedeam pestii pe langa mine, si tare as fi vrut sa ii observ mai bine fara sa ma usture ochii. Insa imediat a doua zi am facut-o: pentru numai 10 euro aveam deja ochelari si tub ca sa patrund in lumea lor.

Urmatorul golfulet este unul cu ape inca si mai clare, si mai albastre. Al meu l-a observat intr-o seara cand mergeam cu masina catre Cap de Formentor (nord) pentru a admira apusul, si mi-a atras atentia. Chiar si de la inaltimea considerabila a drumului catre Formentor, apa avea o culoare ireala. Am stiut atunci ca trebuie sa gasim o cale catre acel loc a doua zi. Chiar si daca ar fi trebuit sa coboram printre stanci! Ceea ce am si facut! Aceasta este Cala Figuera.

Cala Figuera din apropierea Capului Formentor, pt ca mai exista pe harta o Cala Figuera pe costa de est in apropiere de Cap des Moro. Am setat ca preferinta locatia pe gps iar a doua zi am pornit sa o "cucerim".

O sageata simpla de lemn arata undeva inafara drumului catre Cap Formentor, spre stanga. Dam de o pacare micuta, cu cateva masini si scutere. HOPA! zic, mai sunt nebuni ca noi pe aici. Si da, incepem sa coboram atent si incet printre bolovani si iarba inalta.

Cobarasul a fost voios, caci jos ne astepta dragutul de golfulet.

Aici am trait pentru prima oara experienta snorkelingului, de aceea mereu imi voi aminti de acest loc. De cum am ajuns, m-am echipat si am patruns in lumea pestilor. Era o zi foarte insorita. Am privit zeci de minute cum razele soarelui dansau intr-o plasa de lumina pe nisipul de pe fundul marii, cum innotau oamenii din jurul meu, atat de suav si de minunat isi miscau picioarele incat parea niste pesti, nicioadata nu am crezut ca noi oamneii, innotam atat de frumos!

Insa cel mai mult mi-a placut sa alerg pestii, desi nicioadat nu-i puteam prinde :). In acest golf am intalnit cel putin 10 specii de pesti, pe unii i-am recunoscut, pe altii nu. De exemplu am vazut dorada si calcani micuti ce ieseau din cand in cand din nisip, am vazut pesti "zebrati" cu dungi subtiri orizonatale de culoare portacalie si albastra, sau altii cu dungi mari verticale, galbene si negre. Altii micuti, negri si cu coditele ciudate. Altii care imi pareau complet de argint in lumina soarelui. Mi s-a parut minunat ca veneau foarte aproape de mine, unii chiar ma ciupeau de picioare! Si mai minunat mi s-a parut cum se hraneau. Pasteau alge in carduri, ca niste vacute.

Eu, snorkeluind in departare...

...si in apropiere.



Recunosc ca nu prea am iesit din apa foarte des atunci. Chiar ma asteptam sa-mi fi crescut branhii, insa, in loc, m-am ales cu dosul ars de soare si cu o usoara insolatie care a ingreunat urcusul pentru a ajunge in parcarea de sus. Insa totul a meritat.

O alta cala frumoasa este Cala Moralda, situata putin mai sus de Porto Cristo. Peisajul aici este superb, si este un loc de unde curajosii se aruncau in apa de pe stanci. Tot aici sunt niste casute deosebite care au o vedere extraordinara spre mare. 



De aici am pornit mai sus, catre Cala Millor.



loc tocmai bun de snorkeluit

Si pentru final,  sa vedem niste curajosi facand cliffjumping