Parcul Natural Monasterio de Piedra

Parcurile sunt locurile mele preferate, in special cele care respecta natura si nu contin beton si alte "modernizari" care sa le ia din frumusete. Un astfel de parc este Parcul Natural Monasterio de Piedra (zona protejata din Aragon), in care am petrecut o zi intreaga parcurgandu-l fara ca macar sa obosesc macar un pic. Asa ca despre aceasta locatie vreau sa va povestesc astazi, pentru ca, gandindu-ma intr-un moment al zilei la ceva linistitor, mi-am amintit de acest loc...

Dupa denumire ati ghicit, este in Spania. Daca va setati GPS-ul din Madrid catre Zaragoza (pana a junge in Zaragoza), il veti gasi negresit. Este un indicator pe partea dreapta pe care sta scris :Monasterio de Piedra.

Odata ajunsi am lasat masina intr- o parcare foarte mare, dar pe care am gasit-o aproape goala. Se pare ca nu multi oameni stiu de acest loc. Un bilet de intrare a fost 12,50 Euro, iar in acest pret intra si un spectacol in aer liber cu pasari rapitoare. (interesati-va la ce ora este urmatorul spectacol pt ca ar fi bine sa nu-l ratati). 

Orarul in care se poate vizita parcul este de la 9 dimineata la 8 seara.

Imediat cum am intrat pe poarta, am fost intampinati de o bufnita mare, cu niste superbi ochi de chihlimbar. Echipata cu manusa, aceasta mi-a stat pe brat si am facut o fotografie de bun venit (pe care am putut-o achizitiona la plecare, insa numai pt ca am vrut).

http://www.monasteriopiedra.com/plano-interactivo-itinerario-parque

zona spectacol "Zborul pasarilor rapitoare"

Apoi, pentru ca tocmai ce se apropia ora pt spectacolul cu pasari rapitoare, ne-am indreptata catre luminisul unde avea sa inceapa spectacolul. In itinerariul interactiv de mai jos, locatia este la punctul 29, destul de aproape de intrare.

Aici am avut ocazia sa vedem diverse specii de pasari rapitoare, printre care: vulturi, soimi, bufnite -  sa aflam ce obiceiuri au, cum vaneaza, ce aptitudini extraordinare au, si mai ales, sa le vedem atat de aproape, pentru ca zburau razant din varful cerului catre sol apoi peste capetele noastre.

Am fost instruiti ca atunci cand acestea coborau in zbor sa nu tinem mainile ridicate si, bineinteles sa nu ne alarmam daca vor fi extrem de aproape de noi.

Vulturului furacios nu prea-i place de exemplu sa isi iroseasca energia vanand. Este mult mai usor sa fure hrana altora. Si mai este si un bun alergator. Foarte haios a fost sa vad pentru prima oara cat poate un vultur sa fuga de repede folosindu-si numai picioarele, a caror musculatura este dezvoltata deosebit!



vulturul "american"



soim aparandu-si prada de inamici



Soimul m-a impresionat insa cel mai mult cu o viteza de reactie extraordinara, de numai cateva miimi de secunda. Astfel, un soim, atunci cand observa o prada, se lasa intr-un picaj razant, ca numai la un metru de sol sa revina in pozitia de zbor si sa treaca pe langa capetele noastre cu peste 100 de km/h. Asta DA abilitate!!!

Dupa terminarea spectacolului am pornit hai-hui prin parc, iar la fiecare pas am intalnit cascade minunate, susuratoare, unele mai mici, altele mai mari, unele mai calme, altele mai inspumate, insa toate erau deosebite, toate ne incarcau cu o energie extraodinara. Sincer, am simtit ca ma aflam intr-un loc unde orice am fi facut si oricat am fi mers pe jos, niciodata nu am fi obosit. Iar linistea din jur era magnifica. Nu se auzeau decat pasii nostri pe tarana, pasarile ciripind in copaci si susurul apelor. Cuvintele erau de prisos, puteam comunica numai prin zambete pentru ca frumusetea locurilor ne lasase practic muti.

Cascada Trinidad

Baile Dianei



Cascada Caprichosa

Cascada Frasinilor

Cea mai inalta dintre cascade este Cola de caballo- in traducere "Coada de cal" (nr 18 pe harta interactiva). Aceasta adaposteste in spatele ei o pestera albastra, in ale carei ape innoata nestingheriti pastravi voiosi. Pentru a ajunge la ea trebuie sa parcurgem cateva tuneluri si sa coboram prin ele, insa peisajul este de vis!

In spatele cascadei Cola de Caballo descoperim o alta fata a acesteia....

Sentimentul de libertate nu a fost niciodata resimtit mai puternic decat in acest loc!

Iar pestera din spatele cascadei ne-a purtat intr-o cu totul alta lume...

Pestera Iris din spatele cascadei Cola de Caballo

Ne-am continuat apoi drumul prin parc si am intalnit o fantana ascunsa de vegetatie, din care am baut

Am lasat in ruma cascadele pentru a ne indrepta de data aceasta catre un lac cu suprafata de oglinda numit chiar Lago del Espejo (nr 20 pe itinerariul interactiv). Luciul lacului chiar era oglinda cerului si a copacilor si stancilor ce-l inconjurau dragastos.

Un lung pod plutitor ne-a ajutat sa trecem dincolo...

Peisajul aici este la fel de incredibil si minunat precum au fost cele ale galagioaselor cascade, numai ca aici domnea o liniste desavarsita...

Ceea ce pot sa va mai povestesc despre acest parc este ca mai exista si un centru de piscicultura, in principal am observat pastravi normali si somonati, pe care i-am hranit cu smochinele care era cazute pe jos.

 Desi parcul este natural, in fiecare loc se gaseau cosuri de gunoi incapatoare, si ca din ora in ora dadeam de cate o toaleta coheta si foarte curata. Plus ca exista si cateva locuri de popas, cu tarabe rustice construite din lemn, unde oricine isi putea potoli foamea, setea contra cost, sau putea savura o inghetata. La iesire am aflat ca exista chiar si un hotel al parcului, care dinafara arata foarte frumos si rustic.

Tot la iesirea din parc intalnim o terasa unde se pot savura cafele sau horchata, si un magazin de suveniruri, de unde va recomand dulciurile artizanale aragoneze- o minunatie!, ciocolata si vin, fabricate la Manastirea de Piatra (da, chiar este o manastire acolo!)