Muzeul de ceara din Madrid

Asa cum Londra are faimosul Madame Tussauds, si Madridul are propriul sau Museo de Cera, in atmosfera caruia va voi invita astazi sa ma insotiti. Este un loc minunat pe care il puteti vizita impreuna cu prietenii sau cu familia. Acest muzeu a fost infiintat in anul 1972 si de atunci colectia de exponate creste..si creste..de nu se mai opreste!

Aici veti gasi reproducerile unor personalitati si personaje din diverse domenii: sportivi, personaje din carti si filme de groaza, personaje din desene animate, artisti, oameni celebri ai istoriei, oameni de stiinta si scriitori, actori de film, cantareti celebri.

Prima sala in care pasim este cea istorica, unde ne intalnim cu imparatul roman Traian, regina Cleopatra si diversi sultani.

Pe langa maiestria lucrarilor in ceara, este de apreciat foarte mult si decorul specific fiecarui personaj sau fiecarei ere, care chiar a reusit sa ma transpuna in acele vremuri.

                             Imparatul Traian

In mod deosebit mi-a placut decorul din zona arabilor si sultanilor, cu azulejurile specifice constructiilor lor. Chiar m-am simtit ca in Persia, ma asteptam sa il vad pe print facand un wallrun pe langa mine :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De aici am continuat spre aripa dedicata lumii bune, roialitatilor si printilor.

Pe langa uimirea si incantarea mea, in aceasta aripa am apreciat cel mai mult frumusetea si detaliul costumelor de epoca. Cata munca trebuie sa fi fost depusa pentru a creea astfel de minunatii!

M-am inclinat in joaca in fata nobilimii si, inainte de a trece mai departe, mi-am imaginat pentru o clipa ca sunt o mare ducesa , senzatia balului, si am dansat vals cu un partener invizil.

Oare ce ma astepta in camera urmatoare?








Scene minunate din istoria indepartata a Spaniei, de pe vremea cand Cristofor Columb a descoperit Americile.

De pe vremea cand spaniolii au cucerit poporul mayas, si au adus de acolo boabele de cacao, din care au inceput sa fabrice...ciocolata calda! YUM! Asta pentru ca mayasii faceau din ele numai o bautura alcoolica prin fermentare. Si le mai foloseau, atentie, ca moneda de schimb! Clar ca nu stiau ce era bun! Gluma sau nu, boabele de cacao aduse de la mayasi au ridicat Spania pe noi culmi ale comertului!!!

Nu mica mi-a fost mirarea sa ii intalnesc aici si pe Romeo si Julieta, nu in niste circumstante prea fericite, ce-i drept....

Am vazut si o corida, cu final mai putin fericit. Nu pentru taur, ci pentru toreador, pe care mandria l-a cam orbit! la proriu! Sau a fost taurul? Voi decideti

Este vorba despre vestitul toreador Manuel Rodriguez, supranumit "Manolete", care a fost ranit in mod fatal in Plaza de Linares in anul 1947.

Despre Manolete s-a tras chiar si un film artistic in care joaca Adrien Brody impreuna cu Penelope Cruz, pe care va recomand sa-l vizionati. Singura diferenta (majora) fata de realitate a reprezentarii in ceara, este ca lui Manolete nu i-a fost strapuns ochiul, ci pulpa interioara, iar moartea i-a survenit datorita pierderilor masive de sange prin artera femurala.

Apoi m-am intalnit cu Einstein in biblioteca...

Nu am putut sa ma abtin si am facut asa...un chit-chat, despre timp si despre timpuri, despre lumina si despre atractie...magnetica.

In fond, de cate ori ai acazia sa intalnesti un geniu?

I-am spus ca acum timpul se scurge mult mai repede si mi-a suflat un secret pe care nu pot sa vi-l spun pentru ca...este secret! deci nu pot! nu mai insistati!

L-am lasat apoi pentru ca devenise cam morocanos. Nu stiu ce carte spunea ca nu gaseste si o cauta tocmai de dimineata. Chiar nu as fi vrut sa ma roage sa-l ajut, asa ca...tiptil...tiptil...m-am evaporat in spatiu..si timp.

Sa-mi bag nasul in carti prafuite era ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit...ar trebui sa-si angajeze o manejera, zau!





Ca tot veni vorba de magnetism, am observat ca insotitorul meu drag disparuse de langa mine. Unde? In zona starurilor din sport! Mai precis din fotbal. Zidane exercita se pare o atractie magnetica deosebita asupra lui, asa ca a trebuit sa-i trag in poza. Apoi cu David Villa si Andres Iniesta...

 

Nu era insa singurul afectat de atractia magnetica. George Clooney m-a abordat spunand ca are nevoie de o partenera pentru un film extraordinar, cu un buget nelimitat. A facut cativa pasi impreuna cu mine, incercand sa ma convinga. Dar eu: NU si NU! :)

Chiar si Jack Sparrow era pe acolo ...Tare vorbaret! Ne-a spus chiar si unde ascunsese comoara.  Insa cu o conditie!  Sa nu "parlim" si altora!

Programul de vizitare este de luni-vineri intre 10-14:30 si 16:30-20:30, iar sambata, duminica si de sarbatori de la 10-20:30 fara pauza de dupa-masa, iar taxa de intrare este 16 euro/adult si 12 euro/copii.

Pe langa vizita muzeului, mai este inclus in  pretul biletului si o calatorie cu trenul groazei. Din pacate nu am reusit sa facem o plimbare cu el, dat fiind ca am vizitat muzeul intr-una dintre zilele saptamanii, si pana sa facem respectiva calatorie s-a intrat in pauza de dupa-masa si aia a fost!

Si cu asta, basta! V-am pupat pe palarie!

Read More

Golfuletele Mallorcai, perfecte pt snorkeling

Song_1_Title

Din calatoria in insula mi-au ramas cel mai aproape de inima golfuletele, numite in catalana "calas", asa ca despre ele va voi povesti in aceasta seara.

Unele dintre ele sunt locuri salbatice pline de farmec, altele mai vizitate, insa toate au in comun apa de o claritate extraordinara si pestii care vin prietenosi sa te salute. Cum le-am descoperit? Din instinct. Asta pentru ca la receptie, cand am intrebat la consierge ce plaje ne-ar recomanda, pe primul loc ne spusesera sa vizitam Es Trenc. Ceea ce am si facut, insa nu a fost exact ceea ce ne asteptam: prea multa lume, apa nu asa de albastra cum ne inchipuiam si multe scoici aduse la mal si lasate acolo sa putrezeasca.

Ce era de facut?  Ne-am inarmat cu o harta a insulei, si cu ajutorul prietenului nostru gps-ul, am pornit in alta directie.  Plaja Es Trenc este undeva in sudul insulei, insa cel mai sudic punct este Cap de Seis Salines. Catre el am pornit. Si uitandu-ne pe harta am observat ca dispre sud spre est, toata coasta Mallorcai era brazdata de golfulete. Cat de multe? Foarte multe, mai precis 42 numai pe partea de est!!!Sunt si in nord insa mai putine, in jur de 10-15. OAU! am zis eu, aici este de noi, pe coasta de est.

Prima oprire am facut-o la Cap de ses Salines, dupa cum am spus, pt ca acolo aparea pe harta "mirador", adica loc cu priveliste deosebita. Si deosebita era intr-adevar! Stancile sunt aproape de nivelul marii si de o culoare usor rosiatica, deosebita, care contrasta fenomenal cu verdeata de ici-colo si cu albastrul deshis al marii. Aici foarte multe "constructii", adica pietre puse de turisti unele peste altele gen turnulete. Am costruit si noi turnuletul nostru mai mare si mai cu mot! La sfarsit, cand i-am facut o fotografie pentru posteritate, mi-am dat seama ca semana cu un om!

De aici, am pornit catre stanga, urmarind un petec de mare de un albastru ireal ce se vedea nu foarte departe. Din cauza fluzului si refluxului, aici "drumul" pe care mergeam, format din stanci, era ros de apa sub forma de ace groase. Cu piciorul gol nu se putea inainta.

Cand am ajuns, tot golfuletul acela minunat ne apartinea. Eram numai noi si cu el. Si am profitat de ocazie asadar pt a innota precum delfinii :)

Desi in ziua aceea de dimineata a fost putin innourat, aparatul foto nu a putut surprinde mereu culoarea apei, insa cum a iesit soarele am profitat de ocazie si am capturat-o. Am ramas aici toata ziua. Golfuletul era numai al nostru, si nu ne-am indurat sa-l parasim prea devreme. Ne balaceam precum delfinii, iar apoi ne intindeam la soare precum soparlele, pe un petec maricel de roca neteda, fara ace, pe care tot golfuletul ni l-a dat in dar.

Din pacate, in ziua aceea nu imi achizitionasem inca echipament de snorkeling, si mi-a parut rau, pt ca vedeam pestii pe langa mine, si tare as fi vrut sa ii observ mai bine fara sa ma usture ochii. Insa imediat a doua zi am facut-o: pentru numai 10 euro aveam deja ochelari si tub ca sa patrund in lumea lor.

Urmatorul golfulet este unul cu ape inca si mai clare, si mai albastre. Al meu l-a observat intr-o seara cand mergeam cu masina catre Cap de Formentor (nord) pentru a admira apusul, si mi-a atras atentia. Chiar si de la inaltimea considerabila a drumului catre Formentor, apa avea o culoare ireala. Am stiut atunci ca trebuie sa gasim o cale catre acel loc a doua zi. Chiar si daca ar fi trebuit sa coboram printre stanci! Ceea ce am si facut! Aceasta este Cala Figuera.

Cala Figuera din apropierea Capului Formentor, pt ca mai exista pe harta o Cala Figuera pe costa de est in apropiere de Cap des Moro. Am setat ca preferinta locatia pe gps iar a doua zi am pornit sa o "cucerim".

O sageata simpla de lemn arata undeva inafara drumului catre Cap Formentor, spre stanga. Dam de o pacare micuta, cu cateva masini si scutere. HOPA! zic, mai sunt nebuni ca noi pe aici. Si da, incepem sa coboram atent si incet printre bolovani si iarba inalta.

Cobarasul a fost voios, caci jos ne astepta dragutul de golfulet.

Aici am trait pentru prima oara experienta snorkelingului, de aceea mereu imi voi aminti de acest loc. De cum am ajuns, m-am echipat si am patruns in lumea pestilor. Era o zi foarte insorita. Am privit zeci de minute cum razele soarelui dansau intr-o plasa de lumina pe nisipul de pe fundul marii, cum innotau oamenii din jurul meu, atat de suav si de minunat isi miscau picioarele incat parea niste pesti, nicioadata nu am crezut ca noi oamneii, innotam atat de frumos!

Insa cel mai mult mi-a placut sa alerg pestii, desi nicioadat nu-i puteam prinde :). In acest golf am intalnit cel putin 10 specii de pesti, pe unii i-am recunoscut, pe altii nu. De exemplu am vazut dorada si calcani micuti ce ieseau din cand in cand din nisip, am vazut pesti "zebrati" cu dungi subtiri orizonatale de culoare portacalie si albastra, sau altii cu dungi mari verticale, galbene si negre. Altii micuti, negri si cu coditele ciudate. Altii care imi pareau complet de argint in lumina soarelui. Mi s-a parut minunat ca veneau foarte aproape de mine, unii chiar ma ciupeau de picioare! Si mai minunat mi s-a parut cum se hraneau. Pasteau alge in carduri, ca niste vacute.

Eu, snorkeluind in departare...

...si in apropiere.



Recunosc ca nu prea am iesit din apa foarte des atunci. Chiar ma asteptam sa-mi fi crescut branhii, insa, in loc, m-am ales cu dosul ars de soare si cu o usoara insolatie care a ingreunat urcusul pentru a ajunge in parcarea de sus. Insa totul a meritat.

O alta cala frumoasa este Cala Moralda, situata putin mai sus de Porto Cristo. Peisajul aici este superb, si este un loc de unde curajosii se aruncau in apa de pe stanci. Tot aici sunt niste casute deosebite care au o vedere extraordinara spre mare. 



De aici am pornit mai sus, catre Cala Millor.



loc tocmai bun de snorkeluit

Si pentru final,  sa vedem niste curajosi facand cliffjumping



Read More

Torrent de Pareis - un colt de rai

Song_1_Title

In articolul de astazi este vremea sa iesim din capitala Mallorcai pentru a ne indrepta de data aceasta catre o locatie deosebita atat prin frumusetea ei salbatica, cat si prin aceea a drumului pe care turistul trebuie sa il parcurga pentru a ajunge la Torrent de Pareis.

Torrent de Pareis este locul unde muntele iese din mare. Asta deoarece torrent inseamna in ziua de astazi albia imensa a unui mare rau care acum mii de ani curgea printre muntii Tramuntana pentru a se varsa in mare. Chiar si acum putem inca sa ne imaginam grandoarea acestui fost rau, precum si forta lui nestavilita care a sapat multe sute de ani probabil, roca muntelui.

Insa, sa o luam cu inceputul :)

Pentru a ajunge la Torrent de Pareis  (care se afla in partea de nord a insulei) trebuie sa traversam Serra de Tramuntana. Drumul, pe tot parcursul lui, este perfect, insa singurul neajuns a fost ca are numai doua benzi, si "cateodata" exact cand gradul de dificultate al curbelor era mai ridicat, hop apareau autocarele cu turisti (care erau imense si practic obligau toti ceilalti conducatori auto cu masini mici sa faca tot felul de scheme pentru a putea trece). Pentru ca, sa ne intelegem, drumul catre Torrent de Pareis, desi de o frumusete ametitoare, este si ametitor de-a binelea (ce Transfagarasan nene!!!!, in viata mea n-am vazut atatea curbe deosebit de periculoase la un loc!!!!) Vreau sa va spun ca, in drum spre orasul Soller (punct intermediar pe traseu) trecem prin munti inalti si stancosi de peste 1.000 metri, iar apoi catre Sa Calobra (destinatia finala), altitudinea creste la 1.445 metri (Puig Major).

Va las sa va delectati deocamdata cu fotografiile de mai jos, luate pe traseu:



Lacul Gorg Blau



 

In momentul in care ajungem la Sa Calobra, exista o parcare destul de vasta pentru a cuprinde toate autovehiculele turistilor, insa este cu plata. Nu exista nici un alt loc unde se poate parca, iar mai jos de aceasta parcare accesul este permis numai pe picioruse. Tot aici se gasesc automate de unde se pot cumpara sticle de 0,5 de apa sau sucuri, insa la preturi mai piperate decat de obicei (2 euro sticla!!!!).

Drumul parcurs in continuare pe jos a durat in jur de 10-15 minute, insa nu se vedea nicaieri faimosa plaja, numai stanci inalte si apa marii pe care o priveam de undeva de sus.

Nici urma de plaja!. La capatul drumului dam de un tunel ingust si inalt de vreo 2 metri, sapat direct in munte. Este luminat cu neoane incastrate in podea, insa a trebuit sa avem grija pt ca podeaua era uda si alunecoasa.

Din acest tunel iesim la un moment dat la lumina zilei pentru a admira frumusetea stancilor iubitoare de mare, apoi continuam printr-al doilea tunel. Aceste doua tuneluri au in jur de 30 de metri lungime. La capatul lor dam de niste scari pe care le coboram, insa totusi, nici urma de plaja!!! Numai stanci si pietre.

Coborand inca cateva trepte, imi apare in fata ochilor o altfel de plaja, formata din pietre marisoare, fosta albie a marelui rau, si oameni sut tolaniti peste tot. Marea inca nu se poate vedea pana nu mai inaintezi pe dupa o stanca uriasa....



plaja din canion



Este bine de retinut ca, in anul 2003, Torrent de Pareis a fost declarat monument natural.

Si deodata ochii mei vad plaja! OAU! de trei ori OAU!

O plaja micuta de 30 de metri latime sa spunem, formata din pietris, si marcata la dreapta si la stanga de doua stanci uriase. Si o apa atat de clara si de albastra ....

Cu siguranta nicioadata nu voi uita acel peisaj. Din pacate nu dispun de un aparat de fotografiat care sa incadreze ceva atat de colosal, de aceea am cautat o fotografie aeriana pe internet.

Insa asta nu ma impiedica sa va arat fotografii din care reiese culoarea si claritatea apei, precum si imbinarea dragastoasa dintre stanca si mare.

Un singur cuvant poate descrie Torrent de Pareis: FENOMENAL!

Dupa o balaceala buna si niste relaxare am pornit inapoi spre "casa". Si nici la intoacere drumul nu ne-a dezamagit!

Read More

Castelul Bellver si o priveliste minunata

Song_1_Title

Ramanem si astazi in Palma de Mallorca unde vizitam un castel minunat ce ofera niste privelisti si mai minunate, sa tot staaai sa le privesti!

Vorbesc despre impunatorul Castel Bellver.

Insasi denumirea castelului ne dezvaluie ca acesta este pozitionat intr-un mediu deosebit, Bellver insemnand nimic altceva decat priveliste frumoasa. Situat pe un deal inalt la o altitudine de 112 de metri fata de nivelul marii, in mijlocul unei paduri de pin, castelul este santinela golfului Palmai. 

Arhitectura sa gotica mallorqueza ne atrage privirea in primul rand pentru a admira maretia lui, apoi forma speciala a constructiei, pentru ca, ei bine, acest castel este alcatuit din cercuri concentrice carora li s-au alipit patru turnuri, dintre care unul este distantat de platoul castelului printr-o punte.

Se spune ca a fost nevoie de 10 ani pentru a ridica aceasta opera arhitectonica, iar piatra de temelie s-a pus undeva prin 1300, la ordinul regelui Jaime al II-lea. Imediat dupa finalizarea constructiei, castelul Bellver a fost locuit de catre familia regala a Mallorcai.

Donjonul Castelului Bellver

Incepand cu secolul XVIII si pana la inceputul secolului XX, castelul Bellver a fost transformat in inchisoare militara in timpul Razboiului de Independenta Spaniola, "gazduind" francezi, insa mai tarziu si spanioli.  

Inchisoarea era practic o temnita chiar in cel de-al patrulea turn distantat printr-o punte de platou, turn care purta denumirea de Torre del Homenatje (adica donjon), si care masoara o inaltime de peste 33 de metri. Aceasta temnita  mai purta denumirea de "carcel de S'Olla", si se mai spune ca peretii acesteia sunt plini de semne scrijelite ale prizonierilor care au stat aici.

De atunci insa, a avut nenumarate intrebuintari:
- a fost refugiu pe timpul epidemiei de ciuma
- a fost fortareata militara in timpul rebeliunii germane
- a fost loc de refugiu cand au avut loc debarcarile turce (pe timpul cand piratii turci atacau des insula)

Titanic??? Nu! Castelul Bellver!

Un nivel mai jos regasim curtea interioara, incoronata de 21 de arcade in stil gotic, in mijlocul careia exista inca fantana care deservea pe vremuri pentru stocarea apei necesare in castel.

Tot aici sunt caile de acces catre diverse sali, cateva dintre acestea gazduind in zilele noastre Muzeul de Istorie al orasului Palma.

Si tot in zilele noastre, curtea interioara a castelului Bellver gazduieste Festivalului de Muzica Clasica ce are loc in lunile iulie-august.

arcade in stil gotic, vedere dinspre curtea interioara

 

Intreg castelul este inconjurat de doua santuri: santul principal si antesantul, care in ziua de astazi sunt goale.

Poarta Castelului Bellver, marturie a timpului trecut

Bineinteles ca am lasat la sfarsit ce este mai bun. Terasa sau platoul castelului, unde, odata ajunsi ni se taie respiratia. Avem in fata ochilor o vedere deosebita asupra intregului oras si asupra golfului.

Lost in contemplation ....

Taxa de intrare este de 2,5 euro/adult.

Read More

Catedrala La Seu- simbol solar

Continuam astazi perindarile prin Mallorca, insa de data aceata ne indreptam spre capitala - Palma de Mallorca, pentru a vizita marea catedrala La Seu. 

Pozitionarea geografica, cat si marimea sa colosala fac aceasta catedrala sa fie constructia care ii atrage calatorului privirea mai intai, atunci cand soseste in portul Palmei. Aceste atuuri i-au conferit catedralei La Seu  rangul de simbol al insulei.   

Constructia acestei opere arhitectonice masive se spune ca a inceput undeva prin anul 1230,  pe locul unei foste mari moschee. (inca din anii 902 insula Mallorca fusese cucerita de catre mauri, pana in 1229), si ca ar fi durat circa 371 de ani. 

Cutremurul din 1851 insa, a deteriorat jumatatea din partea de sus a fatadei principale, care a fost reconditionata de catre Juan B. Peyronet. Mai tarziu, incepand cu 1904, timp de 10 ani, Antoni Gaudi a reconditionat interiorul la comanda episcopului Pere Joan Campins. 

Lungimea catedralei este de 121 metri iar inaltimea de 55.

Paisprezece stalpi impunatori sprijina bolta.

Altar de Gaudi

Lumina patrunde in culori in catedrala gothica prin intermediul celor 61 de vitralii si celor 5 rozete. Cea mai mare dintre rozete are diametrul de 11,15 metri si poarta denumirea de Steaua Diminetii (cea din fotografia de mai sus, dreapta), dorind sa se creada ca reprezinta simbolul invierii Lui Hristos.

Cele mai mari doua dintre cele 5 roze sunt dipuse paralel, fiecare la cate un capat al catedralei, cu un scop precis.

Rozeta dispusa paralel cu steaua diminetii

Rozeta steaua diminetii

Se spune ca aceasta catedrala ascunde tot atatea secrete cate caramizi are. Insa cel mai important este dezvaluit o data pe an, in data de 21 decembrie (solstitiul de iarna). Atunci, chiar in momentul in care se inalta pe cer, soarele traverseaza perfect cele doua mari roze ale catedralei Seu, luminandu-le intr-un mod misterios. Complexele calcule matematice si astronomice care au fost aplicate in timpul construirii acestui edificiu enorm, ne duc cu gandul la omul care venera soarele de-a lungul istoriei lumii.

In ce priveste denumirea de Steaua Diminetii a celei mai importante dintre roze, aceasta are legatura cu faptul ca aceasta catedrala a fost dedicata Fecioarei, a carei statuie se gaseste pe acoperis. Steaua Diminetii nu este nimic altceva decat planeta Venus, si o alta denumire a lui Lucifer (latina lux, lucis - lumina; ferre- a aduce), conform scrierilor lui Cicero si ale lui Marcus Terrentius Varro (vezi aici)., si corform urmatoarelor citate din Biblie: Vechiul Testament, Isaia, Cap 14, versetele 12-14: "Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii! Cum ai fost aruncat la pamant, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai in cugetul tau: Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu! In muntele cel sfant voi pune salasul meu, in fundurile laturii celei de miazanoapte; Sui-ma-voi desupra norilor si asemenea cu Cel Preasfant voi fi"

Totodata, planeta Venus a fost in trecut numai inca o reprezentare a "monedei multifatetate" care o reprezenta pe "Fecioara" (vezi aici)

Capela Sfantul Sacrament din fotografia de mai sus a fost redecorata in totalitate de catre artistul mallorquez Miquel Barcelo in anul 2007, si arata intr-un fel bizar, care sincer mi-a cam dat fiori.

 Alta ciudatenie pe care am observat-o esta ca un motiv de craniu si oase de femur (in engleza skull& bones, care intamplator sau nu, este sigla societatii secrete cu acelasi nume), se repeta in mai multe locuri pe podea.

Taxa de intrare este de 4 euro/adult.

Si-am incalecat pe-o sa....

Read More