Pesterile Dragonului si un concert de vis

Natura solului din insula Mallorca a favorizat formarea de mari pesteri in interiorul carora, de secole, apa a sapat paduri minunate de stalactite si stalagmite.

Exista cateva grupe bine-cunoscute de pesteri pe insula. Cele de la Capdepera, care sunt enorme si totodata cele mai impresionante, cele din Manacor - Cuevas del Hams si Cuevas del Drach cu faimosul sau lac, si in Campanet unde sunt mult mai mici ca si marime, insa foarte interesante.

Eu am sa  incep istorisirile mele de vacanta astazi cu Pestera Dragonului sau Cuevas del Drach. Aceasta se afla in partea de est a insulei, in apropiere de Porto Cristo. Exista o parcare destul de mare amenajata, gratuita, doua trei terase la intrare unde va puteti potoli foamea sau stinge setea, si cateva buticuri care vand suveniruri. Un bilet pentru un adult costa 11,50 euro, iar ora de intrare va fi stampilata pe acesta (intrarea se face numai din ora in ora).

Vizitarea pesterii se face fara ghid, insa pe tot drumul ce urmeaza a fi parcurs, din loc in loc sunt paznici care incearca sa interzica fotografiatul. Incearca, pentru ca nu prea reusesc :) cum ar putea vreodata o mana de oameni sa impiedice o masa mai numeroasa sa faca ce doreste? Astfel ca, desi nu era permis nici fotografiatul si nici filmatul, am facut si una si cealalta.

Pestera Dragonului este foarte bine amenajata, cu drum delimitat prin balustrade, destul de larg. O instalatie de lumini a fost insinuata cu maiestrie printre formatiunile calcaroase inca din 1935 (de catre ing. catalan C. Buigas), astfel incat sa puna in valoare frumusetile ascunse altfel privirii noastre.

Prima mentiune scrisa a acestei pesteri s-a facut in anul 1338 (acum 673 de ani!!!). Chiar si Jules Verne a scris despre ea in cartea sa, Clovis Dardentor.

Turul pesterii dureaza in jur de o ora,  temperatura este destul de ridicata 20 grade Celsius iar umiditatea din aer pe masura- in jur de 80%.

Traseul turistic masoara 1200 metri, insa pestera masoara in totalitatea ei 2400 de metri. In unele locuri distanta dintre podea si tavan este si de 25 de metri.

Din loc in loc apar mici lacuri cu ape albastre si clare. Insa lacul cel mai mare din interiorul Pesterii Dragonului este lacul Martel. Acesta este considerat unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume, avand o lungime de 177 metri si o latime de 30 de metri.

In zona lacului Martel este amenajata o sala imensa cu banci lungi de lemn, organizate pe randuri, unde incap circa 500 de persoane odata. Aici ne-a asteptat o surpriza cu adevarat deosebita! In aceasta sala atat fotografiatul cat si filmatul sunt interzise in totalitate, nimeni nu a indraznit sa perturbe ceva atat de frumos.

Sa va spun despre ce surpriza era vorba: dupa ce toata lumea isi gasea un loc, se stingeau luminile difuze (buhuhuuuu :) si....

Lacul intunecat incepea sa prinda sclipiri in departare, si deodata o muzica suava ne invaluia incet si venea spre noi. Trei barcute luminate alunecau lin pe oglinda lacului, iar intr-una dintre ele era o orchestra care producea acele sunete deosebita. Orchestra era formata dintr-un contrabas, 2 viori si o orga. Nimeni nu indraznea sa scoata un sunet. Muzica ne vrajise. Patrunsesem deja intr-o alta lume, o lume de basm in care dragonul ne trimisese in intampinare elfi care sa ne vrajeasca :)

lacul Martel

Ascultasem Tristesse de Chopin si Barcarole de Ofenbach si cred ca si Adagio de Tommaso Albinoni.

Dupa terminarea concertului, cine dorea (desi multi doreau deci automat se formase coada), putea traversa lacul cu barca (no extra charge). Desi era destul de difuza lumina, am putut observa ca apa era deosebit de clara.

La iesirea din pestera cine dorea putea sa achizitioneze cd-ul cu muzica care era cantata in pestera, unde acustica era intr-adevar deosebita. Acostat 10 euro insa nu am ezitat in a-l cumpara.

Va las in continuare sa ascultati una dintre melodiile care m-au vrajit in Pestera Dragonului., numai ca inchipuiti-va ca pianul ar fi fost acompaniat de 2 viori, si 1 contrabas....